Motivul nr. 1 care împiedică un copil să aibă încredere în el și să devină un adult care să facă alegerile potrivite pentru o viață de succes este stima de sine scăzută.

 

Știați că ne naștem cu stimă de sine, că fiecare ființă umană are încredere în ea însăși și se consideră demnă de respect?

Noi, ca părinți, profesori, ca societate în general UCIDEM stima de sine a unui copil atunci când folosim sarcasmul (hai mai repede, că te ia radarul – când copilul se mișcă încet), comparațiile (ia uită-te la ceilalți cât de cuminți sunt, iar tu...) și etichetele (ești prost, ești prea mic, ești rău etc.).

Stima de sine poate fi reclădită oricând, la orice vârstă.

Cu toții ne dorim să avem sentimentul că „suntem iubiți, acceptați, văzuți exact așa cum suntem”. Vrem să fim iubiți și când o dăm în bară.

Nici eu nu am fost ferită de a avea o stimă de sine scăzută până la un moment dat al vieții mele.

„Nu ești bună de nimic!”

„Ești bătută în cap, nimic nu pricepi”

„Să zici mersi că ai intrat la liceul acela și că ești între copii de alt rang, fetiță! (CN Caragiale Ploiești, 1990 – unde erau mulți copii de intelectuali, în timp ce eu... eram din ”neamul lui Șaibă”).

Aceste expresii, dar și altele le-am auzit mai des decât pe cele încurajatoare.

Au durut.

Le ținem minte mai mult pe acestea pentru că... ne dor.

AM suferit din cauza comparației cu alți copii, am acționat de multe ori ca să arăt că și eu pot  și am renunțat de multe ori pentru că nu mă credeam suficient de bună, mai trebuia să mai învăț ceva.

Evident am dat mai departe.

Am comparat-o, la rândul meu, pe fiica mea („alți copii de fel de cap or fi având de reușesc mai bine și mai repede?)

Am etichetat-o pe fiica mea („nu e sclipitoare, dar e muncitoare”).

Evident, nu a ajutat. Nici pe mine, nici pe ea.

Până într-o zi când...

Am descoperit cum să devin lider în propia viață, să-mi cresc stima de sine și să adaug valoare și altora.

Am învățat să mă ascult pe mine mai bine, să mă focusez pe soluție, nu pe problemă, să-mi exprim empatia, să-mi consider greșelile adevărate surse de învățare. Am reușit să transmit aceste lucruri și fiicei mele, îndreptând astfel un rău care se crease.

Ajută-ți și tu copilul să crească cu o stimă de sine ridicată, să aibă curaj, atitudine, caracter. Adică să devină lider în propria viață.

Nu există om pe lumea asta să nu aibă un lider în interiorul lui. Dacă ne dorim și obținem ceva ce ne dorim, înseamnă că ne conducem pe noi printre provocări, obstacole și obținem ceea ce ne dorim.

Un copil are uneltele necesare  ca să devină un lider. Le are în el însuși, le manifestă prin cele trei nevoi psihologice de bază: relaționare, autonomie, competență. Odată acestea îndeplinite, un copil devine un adevărat lider în viața lui, mai ales în viața de adult.

NUMAI TU POȚI să contribui la o stimă de sine ridicată sau scăzută a copilului tău. Ce alegi?

Răsfoiește cartea ”Leadershipul pe înțelesul copiilor – Eu aleg să fac o diferență”, pe care o găsești aici, și vei ști cum să-ți ajuți copilul să-și activeze superputerile (calitățile).