„Mami, tati, există Moș Crăciun?” te poate întreba oricând micuțul tău.


Mami, te întreb eu, tu ai pregătit un răspuns pentru o astfel de întrebare, care poate sosi oricând, dar mai ales în preajma Crăciunului?

  Ceea ce te blochează când auzi această întrebare este că nu ești pregătit cu un răspuns, că nu știi ce să spui.

Știai că forma sub care este spus adevărul despre existența lui Moș Crăciun îl poate marca pe un copil toată viața, în ceea ce privește încrederea în oameni?

Conștient sau inconștient, copilul este afectat de acest adevăr zis „pe șleau, fără menajamente”.

Uneori îi poate fi spus de alte persoane, nu de părinți, iar atunci când ți-e lumea mai dragă și ești total nepregătit/ă te trezești cu întrebarea „Mami/tati, există Moș Crăciun?” .

Și mie mi-a fost pusă această întrebare de fiica mea când era clasa întâi.

„Mami, Bogdan a zis că nu există Moș Craciun. Și că suntem fraieri dacă credem asta!”, a spus ea.

Câteva secunde nu am știut ce să zic.

Apoi i-am spus cu fermitate și blândețe: „Draga mea, există Spiritul Crăciunului. Cu toții  îl simțim. Tu cum te simți când totul e atât de diferit și de frumos de Crăciun?

Îmi doream să-i spun adevărul și într-un fel mi-a ieșit. Nu am spus că există, dar nici că nu există.

Mi-am amintit că, atunci când avea cinci ani, la serbarea de la grădiniță, Moș Crăciun a fost o doamnă. O doamnă voinică și plină de energie.

De pe scăunelul ei, micuța mea se tot uita, se tot uita către „Moș”, iar când totul s-a terminat și eram în drum spre casă, m-a întrebat: „Mami, Moș Crăciun era o femeie?”

Uimită am întrebat-o: „Ce te faci să crezi că Moș Crăciun era o femeie?”

„Avea părul vopsit.”, mi-a răspuns ea.

Copiii sunt foarte atenți, foarte prezenți și observă. Ea a observat o șuviță scăpată de sub fes. Nu a spus nimic despre pantaloni, pantofi, mâini, voce, ci despre o șuviță de păr.

Avem nevoie de imaginație, de instrumente, de întrebări menite să găsească răspunsul la copii. E necesar să le avem cu noi în minte, pentru că întrebarea poate apărea oricând.

Dragă mami/tati, tu cum ai aflat adevărul și ce ai simțit atunci?

Cum îți dorești să se simtă copilul tău când i-l vei spune?

Îl poți păcăli în continuare, amânând momentul, sau îi poți spune chiar atunci, pe loc, pregătindu-te pentru toate posibilele reacții ale copilului, în acord cu emoțiile lui.

Desigur, îi poți spune o poveste, îi poți citi dintr-o carte care are un astfel de subiect. Copilul se poate regăsi în personajul respectiv.

 

Fă clic pe imagine pentru a comanda cartea

                  

 

 

În acest caz, vei petrece cu copilul tău niște momente frumoase, de conexiune și citiți cartea cu două povești care se deschid separat, inimă lângă inimă, frunte lângă frunte, în timp ce auziți clopoțeii Spiritului Crăciunului.

Atmosfera este atât de frumoasă de Crăciun oriunde te-ai duce.

A, și încă ceva. Copiii își doresc daruri, dar mai presus de asta, își doresc timp cu noi.

 

 

Fă clic pe imagine pentru a comanda cartea

 

 

„Eu îmi doresc o păpușă care crește și mai mult TIMP, răs­punse Ramona.

– O păpușă care crește? TIMP? se miră Adrian.

– Da, mai mult timp pe care să-l petrec cu ai mei. Eu trebuie să înțeleg că ei sunt foarte ocupați, că așa e viața, că banii se câștigă greu, că fac totul pentru mine. Exact ceea ce îmi do­resc eu ei nu îmi dau: timp cu ei.

– ĂĂĂ, tu vrei să stai cu părinții? întrebă uimit Bogdan, care apăruse lângă ei și auzise ultima parte a discuției. Eu nu vreau. Maică-mea și taică-meu se ceartă des.

– Da, eu îmi doresc să stau de vorbă cu părinții mei și să le spun cum mă simt. Noi petrecem momente foarte frumoa­se când suntem împreună. Dar asta se întâmplă rar, adăugă Ramona cu tristețe.

 

Cu noi alături și daruri simple, de care să nu se plictisească chiar în ziua aceea, copilul va avea momente de neuitat.

Și… cu aromă de cozonac.