În perioada aceasta, mai mult ca oricând, este vorba despre RECUNOȘTINȚĂ.

Dar ce este recunoștința?

Desigur, nu este vorba doar despre ceilalți, de cele mai multe ori noi înșine suntem astfel. Permitem tristeții, îngrijorării, fricii și furiei să se manifeste sau le mascăm. Când le mascăm, nu facem decât să reprimăm ceea ce simțim și să fim ca o oală sub presiune. Când vom izbucni, o vom face cu toată energia, din păcate negativă, distrugătoare, riscând să-i rănim pe cei din jur cu vorba sau cu fapta.

Conform unor cercetări, oamenii care practică sau, mai bine zis, manifestă recunoștință fac mai puține vizite la medic și au mai multă pozitivitate și optimism.

Situația actuală, în plină pandemie, a amplificat sentimentul de însingurare, de frică și a mutat foarte multe activități în zona online. Aici, pe lângă multă valoare adăugată, exista și multă ură (hate), caracterizată prin judecăți de valoare, etichetări, folosirea unor cuvinte cu energie distrugătoare. A luat amploare acest fenomen încărcat de frustrări, stimă de sine joasă etc. Doar încrederea, compasiunea, iubirea față de noi înșine, ca niște ființe spirituale, creație a lui Dumnezeu, pot elimina acele manifestări grosiere.

Bunătatea, conectarea, compasiunea sunt elemente definitorii ale umanității, iar acestea ar trebui scoase la lumină. Atunci când manifestă frică, oamenii nu mai gândesc și nu mai văd valorile din ei.

Chiar și acum, putem fi recunoscători pentru multe aspecte în viața noastră, mai ales pentru ceea ce putem da, nu doar pentru ceea ce putem primi.

Cum ar fi să ne propunem să spunem zilnic cuiva ceva pozitiv sau să facem cel puțin un compliment? Cum ar fi să ne abținem timp de 21 de zile din a critica, a bârfi sau a ne plânge?

Cum ar fi să nu mai dăm vina pe exterior pentru ceea ce nu ne merge nouă cum am dori și să ne asumăm că ceea ce ni se întâmplă sunt lecții de creștere, de scoatere la suprafață a resurselor noastre?

Chiar dacă experiența pare să fie negativă, ne putem întreba ce este bun în ea și să fim pe fază pentru a primi răspunsul.

Da, putem fi recunoscători pentru greșelile noastre, ele sunt doar căi prin care ni se arată că ”așa nu” putem continua, proceda, gândi etc. Nu este simplu, știu din experiență.

Cumva recunoștința se leagă și de procesul de iertare. Să ne iertăm pe noi și pe alții. Iertarea are legătură cu ceea ce simțim noi legat de niște fapte, evenimente, nu cu celălalt.

Putem fi recunoscători pentru oamenii din viața noastră, ”buni” sau ”răi”. Ei de fapt sunt oglinzile noastre, ne arată niște atitudini, comportamente, credințe pe care noi le avem față de noi sau față de alții. Oamenii vin și pleacă, însă ne marchează viața. Vin și rămân atâta timp cât nouă ne este necesar.
Recunoștința este una dintre cele mai puternice forțe din univers. Este forța care ne ține şi care ne ajută să avem atât un psihic bun, cât şi liniște sufletească. Are legătură cu noi, nu cu altcineva.

Suntem recunoscători deseori pentru ceea ce am primit deja.

Dar cum ar fi să fim recunoscători pentru ceea ce vom primi? Pentru un vis pe care vrem să-l atingem, pentru o idee nouă, venită în conștientizarea noastră, pentru oamenii pe care urmează să-i întâlnim?

Eu sunt  recunoscătoare pentru planul lui Dumnezeu pentru mine.

În transformarea mea și în descoperirea scopului vieții, totul a început cu chemarea pe care am avut-o la Prislop, la mormântul Părintelui Arsenie Boca. El a devenit ghidul meu spiritual și protectorul familiei mele. De atunci, din aprilie 2018, totul s-a petrecut miraculos. Miraculos în sensul ghidării, că nimic nu a fost fără muncă sau efort.

Dimpotrivă, am depus multă muncă, multă învățare, am investit mult timp, resurse și bani în dezvoltarea mea. Cand am făcut primul curs de dezvoltare personală, cursul de analiză tranzacțională, 1500 de euro, am plâns două zile. Cum am putut să dau atâția bani pentru mine? Acum sunt recunoscătoare că am făcut acel prim pas, acea primă investiție. Îmi sunt recunoscătoare mie. Am lucrat mult extra job pentru bani suplimentari și am fost ajutată cu plata eșalonată. Datoriile pe termen lung existau atunci, există si acum, ar fi fost scuza perfectă să nu fac nimic.

Când mulțumim, recunoaștem că am primit, iar mulțumirea vine pentru ceea ce am primit deja. De aceea e bine să ne imaginăm că avem ceea ce ne dorim.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus: De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.  – Ev. Marcu 11, 22-26.

Eu sunt RECUNOSCĂTOARE mie. Sunt recunoscătoare fiicei mele, soțului meu, părinților mei, , comunității John Maxwell și mentorilor mei, prietenilor valoroși pe care îi am (și da, chiar am oameni valoroși în jur), partenerilor mei, clienților mei, copiilor de la cursurile mele și nu numai, visului meu, scopului vieții mele, viitorului meu, Divinității.

NUMAI TU POȚI SĂ MANIFEȘTI RECUNOȘTINȚĂ!

Tu pentru ce ești recunoscător?